A new start

O privi cum iesea din masina si parca ar fi vrut sa se duca dupa ea, insa n-ar mai fi avut niciun rost, oricum. Ofta si porni din nou in viteza spre vila lui, fiind plin de nervi din nou si spera din toata inima sa faca un accident in acea noapte, ceea ce probabil avea sa se si intample, la cat de neatent era la condus.

Isi musca buzele, ramanand in fata vilei. Nu putea sta singura, nu se simtea in stare sa stea in casa.
Ramase in fata asezandu-se dupa ce acesta pleca.

Fara sa se asigure, continua sa conduca si, de pe o alta strada, o alta masina veni, ciocnindu-se astfel cu a lui Nicholas, care nu purta centura de siguranta. Se lovi puternic cu capul de volan insa, din fericire, airbag-urile il mai tineau in viata probabil. Era inconstient dar putea simti cum il durea fiecare particica din corpul sau, iar masina era facuta praf.

Fusese sunata de la politie de accident si simti cum ii cade cerul in cap. Era doar vina ei.
O luase spre spital unde era acum internat Nick si ajunse repede. Cand il vazuse pe pat cu masca de oxigen pe fata si plin de rani bandajat si asa mai departe se abtinu sa nu se dea cu capul de pereti.

Inca era inconstient, era in coma, insa putea sa auda. Auzi si cand cineva intra in salon, cu toate ca nu stia cine era.

Se aseza pe scaun langa patul lui, luandu-l incet de mana. Vazandu-l in starea aceea ii venea sa se sinucida.
-Te rog, trezeste-te.sopti simtind lacrimile pe obraji.

O auzea, era Natalie, ii putea recuoaste vocea oricand si oriunde. Nu se putea misca, era ca si cum ar fi fost paralizat total, sau mai bine zis blocat, si nu putea face niciun gest ca sa realizeze ca o aude. Respira usor, auzind totul ca prin ecou.

Il privea lasand lacrimile sa curga in continuare pe obraji strangandu-i usor mana. Nu se simtea deloc bine sa il vada asa.
-Imi pare rau, e doar vina mea.sopti.

In minte ii revenira mici fragmente din accident. Cu toate astea, o auzea pe Natalie si vroia sa ii spuna ceva dar nu putea, pur si simplu nu reusea sa faca sau sa zica nimic.

Trecusera doua zile de cand Nicholas era in coma. Bruneta nu se misca deloc de langa el, nici nu dormise, vroia sa il vada treaz.
Adormise cu capul pe mana lui.

Nu stia cate zile trecusera, pentru el pareau ani. Dintr-odata, facu un efort si reusi sa miste cateva degete insa simtea o greutate pe mana lui. Nu stia ce era, insa banuia ca era capul lui Natalie. Misca degetele din nou, inca avand ochii inchisi, mana stanga fiind primul lucru pe care descoperise ca putea sa-l miste.

Se trezi cand simti ca isi miscase mana si se ridica stand normal tinandu-l doar de mana. Arata ca dracu, dar nu conta acum.

Reusi sa isi miste mana mai mult si dupa cateva minute, isi deschise ochii, luandu-i ceva timp sa realizeze ce se intampla de fapt, si sa-si revina cat de cat.

Il privi muscandu-si buzele, si vazand ca se trezise. Rasufla usurata vazandu-l treaz. Isi sterse acele cateva lacrimi privindu-l in continuare.

Isi intoarse putin de tot capul si o vazu pe Natalie. Isi inchise ochii, iar dupa cateva secunde si deschise din nou, privind-o. Il dureau picioarele, si capul, dar nu ii pasa. Banuia ca avea sa-i treaca.

Zambi incet cand o privi si continua sa isi muste buzele. Chema doctorul, acesta incepand sa il examineze.
-Este norocos ca s-a trezit asa repede.spuse doctorul.

-Nat....spuse aproape soptit si ofta, miscandu-si din nou degetele.

Isi intoarse privire spre Nick si se aseza din nou pe scaun.
-Da..? Intreba cu o voce gatuita.

-Unde sunt? spuse aproape in soapta si inghiti in sec, privind apoi tavanul. Se simtea pe jumatate mort, insa nu mai era important acum.

-In spital, ai facut accident si ai stat aproape trei zile in coma.spuse simtindu-se ca dracu sa ii zica asta.

Nu mai spuse nimic, ci doar isi inchise ochii, simtindu-se obosit, dar nu vroia sa doarma. Acum isi amintea de accident, doar mici parti.

Nu mai spuse nimic si o asistenta ii aduse brunetei o cafea, aceasta multumindu-i.
-Ar trebui sa va odihniti.spuse.
-Nu multumesc, sunt bine.spuse bruneta calma si se aseza la fereastra.

-Nat...du-te...reusi sa sopteasca cu greu. O auzise pe asistenta, si era de acord cu ea, Natalie trebuia sa se odihneasca si spitalul nu era cel mai frumos loc.

-Nick sunt bine serios.spuse oftand privindu-l. Tu odihneste-te, eu voi fi bine.spuse dand usor din umeri.

Nu ii lua mult sa adoarma, el fiind si-asa obosit. Trecura cateva zile, cam o saptamana de la accident si putea spune ca se simtea mult mai bine. Putea merge, putea vorbi si deci era ok. Vroia sa mearga mai repede acasa, incepea sa urasca acel spital.