you've saved my soul

Il hrani pe Matt , schimbandu-se apoi si iesi cu el vrand sa mearga sa il vada pe Nick. Nu se mai vazusera de ceva vreme, si ultima data cand il vizitase nu arata bine chiar deloc.
Nu ii lua mult sa ajunga la centrul de dezintoxicare unde se afla si dupa ce primi ecusonul acela idiot, il lua pe Matt in brate in timp ce gardienii mergeau dupa Nicholas.
Isi musca buzele, jucandu-se cu micutul in timp ce astepta.

Lua sticla de apa pe care o lasase laga pat si, cand auzi ca avea o vizita ii lua o secunda sa proceseze bine informatia. Oare venise Keira? El unul asa spera.
Se ridica si gardienii il condusera spre camera in care se aflau vizitatorii lui. Cand intra, o vazu pe Keira, tinandu-l in brate pe Matthew. Era uimit sa vada cat de mult se schimbasera cei doi, insa nici el nu ramase la fel, ba chiar slabise destul in ultima perioada. Ii privi, nu stia ce sa zica initial.

Isi ridica privirea si ii zambi incet. Se schimbase mult de cand nu se vazusera si Matt crescuse.
- Heey straine. Spuse incet si ii zambi.

O saruta pe crestet pe Keira si il lua in brate pe Matt. Bebelusul il privea ciudat, era normal sa nu stie cine e Nicholas.
Avea perisorul blond, insa ochii clar erau ai lui Nick.
-Mi-a fost dor de voi...zise privind-o pe Keira.

-Si noua de tine. Spuse zambindu-i cald.
Il saruta pe obraz. Nu arata bine.
- Nick, areti ca naiba. Spuse chicotind incet.
Slabise mult si parca nu mai era el, dar stia ca isi va reveni pana la urma.

-El nici macar nu tie cine sunt, cum sa-i fie dor de mine. zise strambandu-se urat la Matt si bebelusul incepu sa rada ascunzandu-se dupa parul Keirei.
-Da, stiu...arat jalnic. zise razand incet.

Chicoti incet cand Matt se ascunse dupa parul ei.
- Nick stie cine esti, undeva in adancul lui stie ca esti tatal lui. Spuse oftand incet.
Ii mangaie obrazul zambind incet.
- Banuiesc ca deabia astepti sa iesi de aici. Spuse.

-Glumesti? As fugi de-aici...zise razand insa totusi, parca mai bine era acolo. Macar stia ca asa scapa de droguri.
-Tati! zise micutul, facandu-l pe Nicholas sa il priveasca ciudat.
-Vorbeste?! intreba uimit, parca schimbandu-se la fata, si incepu sa rada, sarutandu-l pe capsor.

- Doar tati si mami spune. Spuse chicotind incet.
Micutul il prinse pe Nicholas de deget si il stranse usor , facand-o pe bruneta sa rada.
-Mi-a zis mami acum cateva zile. Spuse bruneta.

Rase din nou cand o auzi si il pupa pe micut pe obrajor.
-Mersi ca ai grija de el...mami. ii zise Keirei schitand un zambet.

Incepuse sa rada cand il auzi.
-Nu ai pentru ce. Si nu mai imi zi mami, nu ai cinci ani. Spuse scotand limba la el.
Il lua usor de mana zambindu-i cald.

-Vreau sa plec de-aici mai repedeee. zise lasadu-l pe micut pe un scaun si isi trecu mana prin par, simtindu-se obosit. Chiar nu mai suporta centrul ala, chiar daca se obisnuise sa stea acolo.
Isi pusese toata vointa si ambitia la bataie si spera ca avea sa se simta bine cand va iesi de-acolo.

-Mai ai doua luni, si dupa pleci de aici. Spuse zambind incet.
Astepta sa iasa odata de acolo, sa poata sta cu el in vila acestuia, si toate cele sa fie in sfarsit impreuna pe bune.
-Cum iti sunt ranile? Intreba cu referire la taieturi.

Se aseza pe un scaun si se dadu usor cu capul de perete.
-Asa mult?! intreba plangandu-se. Spera sa ii dea drumul mai devreme, caci se simtea deja mai bine, excluzand sevrajul.
-Ranile nici nu se mai vad. zise ridicand din umeri.

Isi puse mana pe fruntea lui.
-Nu te mai da cu capul de perete ca nu rezolvi nimic. Spuse chicotind incet. Vor trece repede, mai ales ca venim in fiecare zi in vizita. Spuse.

-O sa le zic sa-mi dea drumul mai devreme. Probabil s-au saturat si ei sa ma vada zilnic aici. spuse razand apoi si ofta.

-Nu te prostii. Mai stai doua luni nu mori iti garantez, spuse scotand limba la el.
Ii intoarse privirea spre ea si il saruta pur si simplu.

-Am auzit de oameni care mor din cauza sevrajului asa ca...zise apoi ii raspunse la sarut avand o mana pe talia brunetei.

Il musca de buza si avea mana pe obrazul lui. Se indeparta dupa cateva clipe.
-Nu mai vorbi prostii ca te plesnesc. Spuse serioasa, stand cu fruntea sprijinita de a lui.
-Imi e dor de tine. Sopti.

-Si mie...ii sopti sarutand-o din nou, iar apoi veni un gardian, sa le spuna ca vizita s-a incheiat.
Lui Nicholas ii venea sa-l ia la bataie dar se abtinea sa stea locului.

-Vin maine,promit.spuse privindul in ochi.
Cateva lacrimi i se prelinsera pe obraji, dar le sterse repede.
-Ai grija de tine ok? Intreba mangaindu-i obrazul si ii zambi incet.

-Stai linistita. ii spuse sarutand-o scurt si rase cand Matt ii facu cu manuta.
Iesi din sala, indreptandu-se inapoi spre camera lui, fiind condus de catre un asistent care ii facu o injectie, impotriva simptomelor de sevraj, stiind ca Nicholas nu se simtea prea bine.

Il lua pe Matt iin brate si plecasera spre casa.
Trecusera cele doua luni, bruneta vizitandu-l aproape in fiecare zi si acum pregatea cina pentru Nick care trebuia sa ajunga acasa cat de curand.

Trecusera cele doua luni si in sfarsit putea pleca de acolo. Se simtea chiar foarte bine, nu mai simtea nevoia sa se drogheze si se simtea acum mult mai usurat. Tot ce vroia era sa ajunga mai repede acasa.
Lua un taxi si urca in el si in jumatate de ora ajunse in fata vilei. Isi lua geanta in care avea mai multe lucruri si intra in casa. Simtea un miros placut, banuia ca cineva gatea si stia si cine. Afisa un mic zambet pe chip si se furisa in bucatarie, ajungand in spatele Keirei si, vrand sa o sperie isi puse ambele maini in jurul acesteia.
-Ghici cine s-a intooors. spuse razand si o intoarse cu fata la el, sarutand-o.
Acum nu mai era asa slab ca in urma cu doua luni, reusise sa se mai ingrase, sa revina la greutatea lui normala, insa schimbat tot era. In bine.

Era prea concentrata la ce gatea si tresari cand ii simti mainile in jurul ei. Zambi raspunzandu-i la sarut si avand mana pe obrazul lui.
-Era si timpul. spuse razand.
Matt venise in patru labe in bucatarie, bruneta nu reusise sa il invete sa umble nici cum.
-Tatiii! spuse micutul.